Stima de sine și imaginea proiectată

A trecut ceva timp de când am scris ultima oară aici.Aproximativ 6 luni.Șase luni pline,frumoase,cu oameni frumoși și experiențe.

În seara asta însă am avut o discuție interesantă cu o prietenă.Despre obsesia imaginii perfecte și sacrificiile pe care unii și unele le fac doar pentru a da bine în fața societății și a familiei.Adică…se anulează pe sine pentru a deveni produsul perfect pe care ceilalți îl doresc.Acei ceilalți care de multe ori nu dau doi bani pe ”perfectul/perfecta„ ca om,dar care își alimentează egoismul și satisfacția din imaginea uneori chinuită a celuilalt.Un fel de marketing uman.

Ei bine,în spatele perfecțiunii afișate se ascund de cele mai multe ori drame. Cei care ați văzut ”Desperate housewifes”probabil vă amintiți de perfecta Bree.Acea perfectă care avea de fapt cea mai tristă viață dintre toate viețile triste posibile.Atunci cand nimic din ceea ce pentru ceilalti pare ”tot ceea ce un om isi poate dori” nu te mai satisface,atunci cand ansamblul perfect te dărâmă pe tine ca individualitate și te asimilează într-o ecuație romanțată despre perfecțiune cu care eul tău nu are nimic în comun(copilul perfect,familia perfectă,mama perfectă,casa perfectă,jobul perfect,notele de 10,deșteptăciunea perfectă-în mintea unora există și perfecțiunea deșteptăciunii,etc),ei bine atunci subconștientul urlă și tu îl ignori.Continui mica piesă de teatru.Perfectă și ea de altfel.

Perfecțiunea afișată de dragul imaginii este o închisoare dezolantă.Acum ceva timp am întâlnit un om care a dat cu piciorul unei iubiri pe motive de …imagine. A ignorat orice pornire a eu-lui,a strâns din dinți și și-a propus să renunțe la ceea ce îl făcea fericit doar pentru că nu dădea bine imaginii.

Well,un alt caz întâlnit anul ăsta a fost al unei tipe care ar fi dat orice să fie în centrul atenției.Și nu oricum,ci prin perfecțiunea sa,prin judecățile sale de o valoare inestimabilă,prin faptul că poate fi expertă în 20 de mii de domenii în același timp și să te ferească sfântul buton de ”like&share” să îndrăznești să contrazici perfecta,vei fi aspru pedepsit cu:”ești prost,eu știu mai bine decât tine”(care poate ai vreo 3 mastere în domeniu și un doctorat în pregătire).

Cum am prostul obicei de a observa și analiza și cum oamenii care mă înconjoară sunt atât de ofertanți în ambitusul gamelor de atitudini și trăiri,mă întreb de ce unii oameni sacrifică lucruri importante pentru imagine? Care este cauza care declanșează efectul ăsta?De ce imaginea proiectată asupra altora( și de cele mai multe ori falsă) este mai importantă decât echilibrul dintre tine și eul tău?

Imagine proiectată nu este sinonimă nici pe departe cu stima de sine. Ba mai mult,produce o prăpastie uriașă între cine ești cu adevărat  și cine te lupți să arăți că ești,doar pentru a satisface orgolii ce nu-ți aparțin. Chestie de alegere?Poate,dar de cele mai multe ori alegerile/deciziile nu le aparțin oamenilor care se luptă pentru a fi perfecții altora.Neștiind că tocmai imperfecțiunea este perfectul posibil și uman.

Și eu am defectele mele.Uriașe.Sunt analitică și utilizez prea des raționamentul deductiv,sunt ca o râie cu oamenii pe care îi iubesc și extrem de rece cu cei care îmi sunt indiferenți,sunt pasională și ma bat cu mori de vânt,aleg prost și dau șanse/încredere oricui,uneori sunt malefică.Dar m-am acceptat.Imaginea mea în fața celorlalți se reduce acum la rațiuni sociale și estetice. Știu că niciodată nu voi putea face pe plac oricui,știu că s-ar putea să iubesc omul greșit sau să aleg businessul falimentar.Știu că pentru unii voi rămâne aia ”a unor structuri” și pentru alții voi rămâne tipa aia cam nebună. Pentru mulți alții voi rămâne o tipă care tace mult sau care este pasionată la extrem de avioane.Și pentru mulți trecători am rămas tipa care merge pe stradă uitându-se după avioane. Da,al naibii de imperfectă,deloc inocentă.Dar cei care mă iubesc sau o clipă au fost atrași de mine,au fost tocmai pentru asta:imaginea mea e șifonată,controversată și până la urmă nu îmi pasă.Vreau doar să fiu împacată eu cu mine și să ador în continuare să mă privesc în oglindă.

Imperfecțiunea este noua perfecțiune.Poartă-ți defectele,pasiunile și iubirile vinovate.Asta te face mai frumos/frumoasă.

Reclame