Războaie ce nu ne aparțin

Uneori viața este ca un teatru de operațiuni. Ne trezim aruncați în mijlocul unor conflicte cu care nu avem nicio legătură. Nu contează ce știi, despre cine știi și cât de periculos poți fi. Contează doar ceea ce vrei să faci cu ceea ce știi: să uiți , să îți ștergi memoria, arhivele , trecutul. Blanc.

E luni . Vreme ce ma duce cu gandul la ploile londoneze  care m-au fascinat prin aerul lor aristocrat acum cativa ani .

Deasupra tuturor domneste ceata : ceata ignorantei, ceata indiferentei, ceata complicitatii la manipulare. In fiecare dimineata gasesc casuta de mesaje plina . Mailul la fel. Ce mi-a atras atentia in aceasta dimineata a fost mesajul unei persoane la care tin foarte mult , o prietena care mi-a fost martor in perioadele cand luptam intr-un razboi ce nu imi apartinea, cand viata mea trecea prin niste schimbari profunde .

“Ce-ti veni cu razboiul? Vrei sa iti faci probleme??Iti place sa iti creezi probleme aiurea in tramvai! Nu iti ajunge ca ai aparat candva un monstru? Tu l-ai alimentat !”

M-am oprit un timp din tot ce trebuia sa fac . M-am gandit la mesajul ei , m-am gandit la ea si la relatia noastra. Primul impuls a fost sa cred ca m-a intrebat asta dintr-un spirit protector dus la extrem . Apoi , cu cat incercam sa ajung in profunzimea intrebarilor mi-am dat seama de ceva : cu toate ca ma cunoaste atat de bine, cu toate ca am impartit luni la rand acelasi birou, acelasi pachet de tigari , povesti, tristeti si bucurii, cu toate astea de fapt nu ma cunoaste deloc.
”Daca intelegi cum gandesc , e ca si cum m-ai cunoaste de o viata . Daca inteleg cum gandesti , e ca si cum ne-am mai intalnit in alta viata ”i-am raspuns.

”Duci in continuare un razboi ce nu iti apartine” mi-a zis.

In incercarea de a intelege de ce m-a intrebat ea asta , mi-am amintit de un episod petrecut in anul 2012 . Eram intr-un razboi deschis cu managerii mei.Un alt razboi ce nu imi apartinea. Luptam pentru drepturile unui om profesionist (asa il credeam…) pe care boardul companiei refuzase sa il recruteze pe sume uriase (atragand dupa sine respingerea unui proiect mare , la care muncisem mult!) ; decisa sa sanctionez dur nedreptatile la care era supus omul profesionist in care eu credeam . Ca si acum , si atunci , ea mi-a pus aceeasi intrebare :”Ce-ti veni? Vrei sa iti faci probleme? Ce iti pasa tie de altul? Gandeste-te la tine!”

Imi amintesc ca in acea zi discutia noastra a fost destul de dura . Am incercat sa o fac sa inteleaga ca eu nu voi accepta un compromis profesional  rusinos pentru bani. Sa inteleaga ca nu pot trece peste principiile mele pentru a accepta nedreptatea ca pe o stare de fapt . Ca nu pot lasa un om  care a are incredere in mine sa ramana fara drepturi . Nu a inteles. Nu a reusit atunci sa perceapa coerenta discursului meu . La nici o saptamana dupa acea discutie , eu plecam din firma ….

Astazi,dupa cateva luni bune, razboiul nu s-a incheiat. In buna traditie duc razboaie ce nu imi apartin. Si la nici cateva ore dupa ce am citit mesajul ei mi s-a confirmat ca are dreptate.

In razboiul meu surd , de fapt am aparat o nedreptate si am alimentat un monstru.

––––––––––––––––––––––-
In razboi totul e permis. Eu sunt singura care inca mai lupta cu gratie si manusi de catifea, pastrand bunele maniere chiar si atunci cand simte sabia rece a miseliei lovind in spate. Ce naiva!

Reclame

Iubire vs Marketing

Poate voi parea total rautacios, lipsit de sentimente, misogin, etc. cu urmatorul comentariu:
In Romania se sarbatoresc, pe parcursul anului, 40 de sfinti, cel putin in calendarul ortodox.
La cei 40 mai adaugam 2 mari sarbatori, de asemenea crestine, pastele si craciunul.
Iesind din cartea sfanta, intampinam sarbatorile „imprumutate” de pretutindeni printre care, mai nou, avem hallowen (nici nu sunt sigur ca se scrie asa). Sarbatorile imprumutate, asa cum le descriu eu, sunt: 14 februarie, 1 martie, 8 martie, etc. Pentru ca inca nu sarbatorim ziua recunostintei si ziua independentei, as propune introducerea unui proiect de lege in care sa se specifice obligativitatea serbarii acestor evenimente.
Acum, lasand limbajul arogant deoparte, ma intreb cati oameni, muritori de rand, inteleg scopul strict comercial al acestor evenimente… Comercial, da, nu aberez. Sfintele sarbatori ne obliga sa aprindem lumanari cumparate „numai” din biserica in care se aprind ( comert indiscutabil), 14 februarie, asa cum lesne se intelege, ne „sugereaza” inimioare si flori (comert indiscutabil), 1si 8 martie reprezinta simbolurile snobismului (daca in trecut erau impletite 2 ate de culori alb si rosu, astazi impletim 2 lanturi din aur galben si aur alb ori platina), de iepuras (dintr-o data s-a transformat intr-o sarbatoare non-religioasa) cumparam diamante in forma de ou si, pentru ca totul sa fie marketing incontestabil, de craciun (pardon mos cragiun/gerila/laponila) impletim conturi, carduri, lanturi, bratari… in locul traditionalilor colacei copti in cuptoarele de lut…
Se pare ca da, avem nevoie de 24 de ore din cand in cand sa ne amintim cat de snobi putem fi.

Asta scria dimineață,pe facebook,un prieten ca răspuns la o postare de-a mea. Cu riscul de a fi înjurată(la propriu&figurat) de amatorii de sms-uri dulci(furate de pe net , de pe paginile cu citate profunde), pufoșenii,inimioare &co mi-am permis pe umila-mi pagină de facebook să transmit că de fapt 14 Februarie este o strategie de marketing inventată de americani, importată și de români odată cu modernizarea tehnicilor de marketing autohtone(adică de când am intrat și noi in rândul lumii ).

În sales și marketing strategiile vizează slăbiciunile umane.Și ce slăbiciune mai mare decât iubirea puteai găsi? Că doar nu erau să inventeze Reading Day ! Ar fi dat companiile faliment .

Au inventat Ziua Îndrăgostiților, au popularizat-o printre doamne si domni, doamnele au oftat adânc și companiile au început să scoată bani din diverse produse (aparent puerile) dar de mare impact sentimental. Pentru că se face apel la sentimente și de fapt , la un alt nivel, devine un instrument de …manipulare sentimentală.

Nu am înțeles niciodată nevoia oamenilor de a avea o zi anume pentru ceva. O zi pentru iubire -se iubesc atunci, se ignoră tot anul; o zi a femeii și lista e atât de mare încât nu o pot reproduce.

Așa cum spunea și amicul meu mai sus , suntem al naibii de snobi și iată cum marketingul funcționează speculând slăbiciunile nostre. Da, vă zic din experiență, pentru că și eu ca om de sales de multe ori  am manipulat  și speculat slăbiciunile clienților.
Ceea ce spun se poate dovedi ușor: google și descoperiți mii de oferte pentru 14 februarie. Oferte numai pentru această zi.
Mă întreb oare iubirea asta la ofertă de 14 februarie, va mai fi valabilă și mâine 15 februarie, o zi complet banală de vineri?
Mă tem că nu. Mâine comercianții își vor număra fericiți banii,facturile de telefon vor fi mai umflate și buzunarele mai goale. Iar in suflet…nu garantez că declarațiile la modă azi din snobism vor mai fi valabile și mâine. Marketingul nu se mai ocupă și de acest aspect.

Știu doar că adevarații îndrăgostiți nu au nevoie de o zi anume să își spună ”te iubesc”. Își spun zilnic și cel important o demonstrează nu prin cadouri ci prin fapte!Iubirea adevărată nu e o strategie de …marketing!

Așadar îndrăgostiților de mâine care sărbătoresc 365 de zile le dedic o piesă care să îi facă să cânte nebuni de iubire!

Some other time

Descopăr în fiecare zi măștile sociale ale unor oameni. Măști ce ascund cu măiestrie profunzimea unora,superficialitatea altora, egoismul celorlalți sau hedonismul celor mai mulți.

Identificarea cu măștile sociale merge până la depersonalizare. Sclavii aparențelor,sclavii puterii,sclavii propriilor ambiții. Și din jocul ăsta interzis cel ce pierde este cel ce se anulează pe sine pentru a fi …ceea ce nu este.

Oamenii au inventat timpul pentru a-și justifica goana după aparențe. Eu îmi doresc să anulez orice coordonată temporală. Să trăiesc într-un timp al meu, creat și simțit in ritmul inimii mele. Refuz cu încăpătânare să mă anulez pe mine pentru a fi doar o proiecție.

In a matter of a moment
Lost till the end of time
It’s the evening of another day
And the end of mine

Now the starlight which has found me
Lost for a million years
Tries to linger as it fills my eyes
Till it disappears

Could it be that somebody else is
Looking into my mind

 https://www.youtube.com/watch?v=QwXnRTR7k60

Invitație

Dragii mei,
Am onoarea de a va invita la un spectacol deosebit.

Luni 18 februarie ora 20 LA Teatrul  Bulandra Sala Toma Caragiu (Gradina Icoanei) va avea loc spectacolul “Dublu/Joc”, coregrafia, regia Andreea Tanasescu.

Spectacolul este un produs al Asociatiei “A&A Associated Artist” in parteneriat cu teatrul Bulandra,  Bucuresti.

Spectacolul este realizat cu sprijinul Administratiei Fondului National Cultural (A.F.C.N.) si
al Centrului National al Dansului (C.N.D.B),Bucuresti.

Discursul coregrafic ne introduce in zonele de umbra care „populeaza” mintea omului. Coregrafa isi propune sa interogheze relatiile umane ce pun in centrul lor :tranzactia.

„Singura  frontiera care ii desparte pe oameni de oameni este aceea dintre
vanzator si cumparator.(…)(Koltes)

Actiunea se desfasoara intr-­un loc  nedeterminat la o ora nedefinita a noptii.
Doua personaje care intruchipeaza un „Dealer” si un „Client”-­se intalnesc in obscuritate.

Sunt doua fete ale aceleasi medalii, pentru care timpul s-a oprit,spatiul s-a comprimat. Se negociaza dorintele;amintirile capata pret.

„Nu am nimic de cumparat! Nu pot plati vantul,obscuritatea sau jocul nostru!”

Ritmul si tensiunea lucrarii sunt amplificate de proiectiile media ale artistului visual Vali Chincisan si de „proiectiile” sonore ale compozitorului Catalin Cretu.

„Dublu/Joc” este un spectacol in culori vii care abunda de momente de virtuozitate
coregrafica.

Titlu: „Dublu/Joc” dupa o idee si un text de Bernard-Marie Koltes
Durata: 1h15

Coregrafia/Regia: Andreea Tanasescu
Dramaturgie: Gina Serbanescu
Multimedia: Vali Chincisan
Montaj sunet: Catalin Cretu

Interpreti: Silva Helena Schmidt, Ovidiu Usvat, Rares Lucaci,
Raluca Ciocoiu, Miki Iwafuchi, Tamara Grimmer, Virgil Ciocoiu, Razvan
Rotaru, Lucas Campbell, Shohei Horiuchi.

(Multumiri Dlui Alexandru Darie,Dlui Alin Gheorghiu,Dlui Mihai Mihalcea,Dnei Gabriela Baciu).
Untitled