Domnilor de la STS

Stimați domni de la STS,

Am observat zilele trecute că v-ați oprit din timpul dvs prețios pentru a-mi studia umilul blog. Alături de telefoanele-mi ascultate și corespondența supravegheată.  Nu știu ce v-ar fi putut stârni atât de tare interesul.Sau poate sunteți amatori de literatură.

Pentru liniștea dumnevoastră țin să precizez că textele de pe acest blog sunt fragmente din cartea în lucru ”Jurnalul unei pianiste”. Desigur,jurnalul este un lung șir de  întâmplări reale și doar numele persoanjelor au fost modificate. De asemenea țin să precizez că am scris un articol de recomandare pentru cartea ”Ultimul curier ilegal” pentru că o consider o radiografie detaliată a sistemului ce rulează în backgroundul societății românești. Să înțeleg din atitudinea dvs. că domnul Cornel Nemetzi a devenit brusc periculos? Să înțeleg că fostele cadre nu vor înceta niciodată să fie supravegheate? Rămâne de văzut…

Vă invit încă de pe acum,în mod public, la lansarea jurnalului. Nu știu încă momentul exact al lansării,dar promit că vă voi trimite și o invitație oficială. Momentan,povestea jurnalului e încă în desfășurare. Și personajele nu încetează să se modifice. Finalul mă ține până  și pe mine în suspans…

Dar pentru deliciul dvs., stimați domni de la STS, și pentru că îmi vizitați des blogul, redau mai jos un fragment din ”Jurnalul unei pianiste”,mai exact ziua 1 August 2011:

____________________________________________________________________________
M-am trezit într-o simfonie de zgomote urbane:tramvaiul 41 cu scârțâitul său,claxoane,urme de avioane pe cer și o lumină indecentă.Am realizat că părăsisem casa de lângă cimitir,cu numărul 13,implicit orașul plictisitor de provincie și că e prima dimineață din restul dimineților de locuitor al  Bucureștiului. M-am ridicat greoi din pat,mă simțeam obosită.Filtrul de cafea setat cu o seară înainte. Mi-am luat cafeaua și am ieșit pe terasa apartamentului aflat la etajul 12. Arcul de Triumf m-a salutat din îndepărtare,la fel și broasca țestoasă -veșnica locatară,indiferent de numărul chiriașilor perindați pe aici. Nici nu m-am așezat bine pe șezlongul încălzit de soare că telefonul sună. Era domnul T.Instinctiv,iau o poziție profesională și răspund cu un aer oficial,de luni dimineață. ”Sper că v-ați instalat.Vă așteptăm în două ore la unitate”. Răspund sec: ”am înțeles”, în timp ce în mintea mea dau glas unei înjurături elegante. Îmi uit cafeaua pe terasă și îmi fac curaj. Azi nu e doar luni. Nu e doar prima zi de București. E prima zi din restul vieții mele. Și fir-ar,eu nu știu ce să port pentru a mă asorta cu toate astea…

Veșnicul ruj roșu mă însoțește și azi.Invariabil,prin toate locurile unde am trăit,rujul roșu a fost singura mea certitudine. Indiferent de nesiguranța zilei de mâine,de identitățile mele,de adresele sau culorile părului,rujul roșu mi-a dat siguranța. Taxiul ajuns la scară mă așteaptă. Urc în spate,îmi aprind o țigară și îi comunic adresa șoferului. Printre câteva glume(taximestrist…),taxi-ul pornește.Tăcerea mea nepoliticoasă îl lamurește repede pe șofer că nu am chef de comunicări ad-hoc și într-un final tace. În 35 de minute am ajuns la poarta unității. Da,unitatea aceea care nu lasă loc decât de uniforme,e gata să o cunoască pe dra cu rochie roșie,stilleto și ruj roșu. Sunt un contrast,dar un contrast pe care și l-au asumat.

Am trecut de filtrul de securitate,nu înainte de a-i șoca pe  ofițeri.Nu mă încadram în dresscode și nici nu aveam de gând să renunț la țigară. Am pășit cu sigurantă către ușa întredeschisă.În sala de ședințe cei trei bărbați suspect de prietenoși mă așteptau.Ajunsă în dreptul ușii  am zărit pe masă un dosar. Domnul T se ridică în picioare zâmbind: ”Dra Eva,ne bucurăm că ați ajuns!Luați loc!”

 Pășeam ca într-un vis.În mintea mea gândurile se învălmășeau.M-am așezat pe scaunul dintre cei doi,domnul T și Ștefan. Pe fața mea nu se citea nicio emoție. Doar în fumul de țigară se amestecaseră deja teama și siguranța,misterul situației și inconștiența.

P.s. Vă mulțumesc pentru vizită. Data viitoare treceți browserul printr-un proxy pentru a vă păstra vizitele ”secrete”! Lectură plăcută!

Update 1: La puțin timp după publicarea acestui articol m-ați vizitat din nou,stimați domni de la STS. Data viitoare,repet,folosiți proxy,sigur îi cunoașteți utilitatea.