Masina Timpului

Muzica e masina timpului pentru mine. Astazi m-am intors in urma cu 10 ani. Eu eram  micuta muziciana prinsa in furtuni devastatoare pentru varsta ei, intr-un oras mic de provincie. El era unul dintre oamenii puternici.Despre care nu stiam  nimic la acea vreme.

Cine s-ar fi gandit atunci ca peste zece ani micuta pianista va fi cea care va muta piesele in jocul de sah al celui odinioara puternic?

Muzica ma ajuta sa ma intorc in timp. Si intoarcerea in timp ma ajuta sa imi gasesc raspunsurile. Da, am un destin . Impotriva caruia nu pot lupta. Il pot doar infrunta. Destinul meu este sa mut, din umbra, piesele din jocurile de sah ale celor ce azi cunosc puterea si peste zece ani o vor cersi. Nestiind ca mi-o vor cersi mie. Eu stiu.

Puterea si vesnicia nu ne apartin.  Continuă lectura

Drumul spre planeta mea

Traim intr-o lume absurda. Pentru a rezista ai doua cai : ori devii autist , ori te refugiezi in alta lume, in alta dimensiune.

Putini sunt cei ce isi pot percepe universul paralel. Da, fiecare dintre noi traieste (si) intr-un univers paralel, second life, un loc unde tot ce nu functioneaza aici,in real life, isi gaseste o rezolvare. Un loc unde oamenii,pe care nu ii poti atinge in real life, sunt langa tine. Un loc singuratic sau populat. Dupa cum doresti, dupa cat de adaptat sau inadaptat esti .

Da, planeta mea…De fiecare data cand inchid usa casei mele (oricare ar fi ea, adresele mele se schimba la fel de des ca directia vantului) deschid usa realitatii mele paralele. Trag draperiile si pasesc in locul unde vulcanul dorintelor mele se dezlantuie, locul unde toate refularile isi gasesc supapa, locul unde sunt eu . Eu si atat .

Doar drumul spre planeta mea se schimba . Drumul a inghetat ….la capatul sau, insa, gasesti furtuni solare …Un paradox normal  pentru o autista intr-o lume anormala.

Image

Foto: Dan Cristian Mihailescu -Cel mai expresiv fotograf pe care il cunosc! 

Enjoy the …autumn!

Prima zi in „rezerva”…prima zi de liniste dupa 12 luni extreme…Nu e liniste deplina, in mintea mea ecourile invalmaselii de ganduri ma tin inca in priza. Inima incepe sa se dezmorteasca. Si simte. Si nu stiu cat e de bine.

E toamna. Asa cum a fost si vara. Si primavara. Si eu nu am stiut.  Azi am vazut ca e toamna. Am respirat toamna, mi-am plimbat gandurile printre frunze, culori si arome…O plimbare lunga pe bulevardul Kisselef, trecand pe langa toate obiectivele pe care le-am tot „bantuit” pana acum …M-am oprit acolo unde toamna a sedus linistea. Si am privit cerul. Locul unde curand voi invata ca „zborul face din cer locul cel mai frumos de pe pamant!”

Noiembrie. Toamna. Liniste.  Parca as avea din nou …16 ani.

Pe loc repaus!

Pe 2 noiembrie s-a implinit un an. Un an de cand am devenit umbra, am alergat si m-am antrenat . „Drepti !”…cu pieptul in fata, ochii in patru si mintea in alerta, anticipand si analizand , am fost soldatul fidel al propriului meu destin.  Un destin al naibii de complicat!

Astazi am obosit.Sa fiu malefic de rationala, sa vad , sa fiu imuna. De vreo trei zile am simtit ca obosesc. Pozitia de drepti imi da migrene, mintea in alerta imi incetoseaza panorama .Dar cel mai important , simt ca ultimele 12 luni nici macar nu au existat. Parca am trait in vis, parca timpul a trecut pe langa mine , viata a trecut si nici macar nu m-a atins. Cum sa ma atinga cand eu am trait cu o viteza ametitoare?

Am reusit performanta sa imi anulez propria existenta si sa traiesc viata altcuiva.  Pacat ca viteza nu anuleaza si memoria. Si pacat ca eu detin o memorie fabuloasa, ce se incapataneaza sa retina cele mai minuscule detalii , ore , secunde, date … De la sutele de ore de analiza mi se trage !

„Pe loc repaus!” …si in rezerva!

Ma retrag sa traiesc. Sa traiesc propria viata. Ma retrag printre nori sa traiesc la inaltime , cu alte viteze ametitoare. Da , la inaltime la propriu. Pentru ca in curand voi fi inscrisa la Scoala Superioara de Aviatie Civila. 
Incepe un nou drum . Voi fi cursant al scolii de aviatie si voi fi pregatita pentru a deveni insotitor de zbor.  O misiune fantastica intr-o lume la inaltime! Departe de mizeria de la sol.

Incepe o noua etapa. Cand am simtit ca obosesc, ca mizeria terestra imi ascute pana la greata  simturile , am decis sa ma retrag . Departe de elitismul de carton de la sol(unde, recunosc, mi-am antrenat psihicul, facand slalom printre  intentii de manipulare,  presiuni emotionale,  santaje sentimentale si lista poate continua) , acolo sus voi face parte din adevarata elita .

Pentru ca merit! Pentru ca mi-am pastrat luciditatea si ratiunea sanatoase dupa zecile de  interactiuni „din teren” , pentru ca am iesit cu demnitatea nepatata din zecile de batalii de pe fronturi, pentru ca am ramas in continuare greu de mintit si de manipulat ….dar mai ales, pentru ca locul meu nu este aici, printre pseudospecialisti si pseudointelectuali. Locul meu este langa adevarata elita.

Multumesc celor ce au „hotarat” prin sugestiile si deciziile lor, prin viziunea si inspiratia lor,  unde este locul meu .

„Soldat, de voie! ”

In umbra

„Cand imi vei simti lipsa, ca un sevraj instalat in urma unei dependente dulci, ne vei gasi in umbra ta.Pe mine si pe ea: Lora de aici si cealalta Lora . Cand vom fi obosit sa mai fim umbra , caut-o doar pe acea Lora acolo unde lumina nu se stinge niciodata.

A venit momentul tacerilor cu mesaj concret. A venit momentul sa ma retrag in umbra. ”

Au inceput cele mai lungi 30 de zile de anul acesta : campania electorala. Ma retrag din prim-planul disputelor . Din umbra vad si pot mai bine. Gandesc mai limpede . Si dialoghez cu mine. Myself and I.

Image